Voluntarul lunii septembie: Karina Mocanu

Veselă, plină de viață și mereu “cu ideile la ea”, Karina nu încetează să ne surprindă pe toți cu creativitatea ei, cu pasiunea pe care o pune în tot ceea ce face și mai ales în proiectele ligii. Datorită performanțelor deosebite din cadrul ligii, Karina a devenit director al departamentului de comunicare, rol pe care îl îndeplinește cu succes! Mulțumim pentru că ești un “influencer” al filialei noastre în adevăratul sens al cuvântului!
Aflați din interviu mai multe despre Karina :
Î: Cum ai ajuns să studiezi în Belgia și cum te-ai acomodat aici?
R: Să zicem că inițial nu plănuisem să vin în Belgia până în ultimul an de liceu, când tatăl meu (care era deja de o vreme aici) mi-a propus să mă mut după ce dau bacalaureatul. Și nu pot să mint, a fost foarte greu la început. Nu reflectasem deloc înainte la ceea ce se numește „șoc cultural”, până când nu l-am simțit pe pielea mea. Acomodarea a fost lungă pentru că nimic din ce știam deja sau din ce învățasem în școală nu se aplica în viața reala. Și toate acestea m-au îndepărtat de tot ce înseamnă Romania, încât până să intru în LSRS, puteam număra pe degetele de la o mână românii pe care îi cunoșteam aici.
Î: Ce anume te-a atras așa de mult la Ligă încât ai decis să devii membru/să faci parte din ea?
R: Îmi place să fac voluntariat și fac asta de când mă știu. În momentul în care am auzit de aceasta comunitate de studenți români, a fost clar ca va trebui să mă implic. Dacă îi pot ajuta pe alții să sară peste obstacolele pe care eu le-am întâlnit și în același timp pot să fiu mai aproape de originile și de valorile țării mele, pentru mine e mai mult decât suficient.
Î: Ce apreciezi cel mai mult la echipa de voluntari din LSRS Belgia?
R: Îmi place faptul că ne amelioram reciproc și că ne ghidăm pașii unul altuia în orice facem. Însă ce apreciez cel mai mult la colegii mei, la micul nostru cerc de prieteni pe care am reușit să îl sudăm de-a lungul timpului, este că deși suntem persoane extrem de diferite una de cealaltă, fundația pe care ne-am ridicat cu toții este identică : pasiunea și voința de a crea ceva nou fără să așteptăm nimic în schimb. Pentru că tocmai aceste lucruri ne aduc o satisfacție incomensurabilă. Când simțim că, la final, munca noastră e utila și apreciata*.
*chiar dacă, până la livrarea produsului final, trebuie să ne contrazicem în nenumărate reprize
Î: Crezi că implicarea în aceasta organizație te va ajuta pe viitor, în viața profesională (sau chiar și personală)? În ce fel?
R: Sunt norocoasă să spun că mă ajuta deja! Privind retrospectiv, observ cum mi-am îmbunătățit capacitatea de a lucra intr-o echipă, am învățat să ascult, să îmi exprim ideile și să îmi asum faptul că uneori nu le știu pe toate și că încă mai am de lucrat pe multe planuri. Mai cred și că am devenit un pic mai organizată, lucru de care oricine are nevoie atât în viața personală cât și in cea profesională. Ba mai mult, prin intermediul ligii, am întâlnit foarte mulți oameni valoroși care și-au pus amprenta pe mine prin sfaturile și ideile pe care mi le-au oferit.
Î: S-a schimbat într-un fel, viziunea și părerea ta despre Ligă de când faci parte din ea, văzând-o acum nu doar din exterior?
R: „Esențialul este invizibil ochilor”, nu? De cele mai multe ori, atunci când privim din exterior, se întâmpla să nu apreciem un lucru la adevărata lui valoare. Orice proiect implică mult efort și motivație, care uneori se poate pierde. Înainte de a face parte din echipă, nu gândeam atât de departe. Din interior, e clar că situația e altfel, mai ales că suntem cu toții studenți, cu orare și priorități diferite. Uneori circumstanțele ne împiedică să facem ceea ce ne propunem.
De aceea, știind toate acestea, privesc dintr-o altă perspectivă și apreciez mai mult acțiunile mărunte și oamenii din spatele lor. În special colegii mei, pentru că sunt niște oameni extraordinari și, în cele din urmă, am înțeles că au devenit familia mea și n-am ce să fac, trebuie să-i iubesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *